Timpurile si miturile familiei

Construirea mitului este întotdeauna un proces dialectic. Membrii familiei oferă comportamente. Terapeutul ataşează înţelesuri. Dacă proba iniţială este suficient de ambiguă, un membru al familiei poate furniza o modificare utilă. Dacă terapeutul este atent şi norocos, va profita şi amplifica ceea ce tocmai s-a întâmplat. Şi astfel procesul continuă, fiecare oferind cuvinte celorlalţi până când cuvintele devin familiare şi semnifică înţelesuri împărtăşite. Prin angajarea terapeutului şi membrilor familiei în construirea mitului, comportamentelor li se atribuie noi înţelesuri şi ajung să se încadreze în scenariile vechi sau noi.